6 filme documentare marca Nikolaus Geyrhalter - la Muzeul Ţăranului Român, între 27 ian-1 feb

Colaborarea dintre Forumul Cultural Austriac şi Muzeul Ţăranului Român face posibilă, pentru prima dată în România, o retrospectivă Nikolaus Geyrhalter. Şase filme documentare de lung metraj vor face deliciul cinefililor şi al pasionaţilor de documentare pe parcursul ultimei săptămâni a lunii ianuarie.


Cu această ocazie, regizorul Nikolaus Geyrhalter va fi prezent la Bucureşti. Aveţi posibilitatea să participaţi la o masă rotundă al cărei moderator va fi Alexandru Solomon, unul dintre cei mai cunoscuţi regizori români de filme documentare, vineri, 30 ianuarie de la 18.30. În plus, filmul În altă parte (Elsewhere), de sâmbătă, 31 ianuarie, ora 11:00 va fi proiectat în prezenţa regizorului, urmat de o sesiune de întrebări şi răspunsuri.

Printre filmele proiectate se numără Pripyat (1999), care a câştigat Marele Premiu la Festivalul Filmului Austriac Diagonale, precum şi Premiul SCAM la Cinéma du Réel, Franţa. Cel mai cunoscut film al său, Pâinea noastră cea de toate zilele (2005), o privire asupra realităţilor agriculturii industriale, a fost nominalizat pentru Cel mai bun film documentar la Premiile Academiei Europene de Film şi a câştigat Premiul Special al juriului la Festivalul Internaţional de Film Documentar de la Amsterdam (IDFA). Printre cele 6 documentare se află şi cel mai recent film al său, 7915km (2008), despre oamenii care trăiesc de-a lungul cursei de raliu Paris-Dakar.

Lumi din lumea noastră: de la populaţiile din deşertul australian până la lumea fără oameni a industriei alimentare, trecând în viteza raliului Paris-Dakar prin cotidianul triburilor din nordul Africii şi curgând în ritmul lent al fluviului prin vieţile locuitorilor de pe malurile Dunării, cele şase filme documentare consemnează realităţi contemporane uimitoare de care ne desparte numai un număr sau altul de kilometri.

Stilul lui Geyrhalter se caracterizează printr-o abordare sensibilă şi lucidă a subiectului filmării sale. El nu-şi permite nicio interpretare sau ornamentaţie fără scop: ceea ce este expus vorbeşte pur şi simplu de la sine.

PROGRAMUL PROIECŢIILOR
Muzeul Ţăranului Român – Studioul Horia Bernea

Marţi, 27 ianuarie
17:00 Adus de ape (Washed Ashore), 1994 [86’], (DVD)
19:00 Pâinea noastră cea de toate zilele (Our Daily Bread), 2005, [92’], (35 mm)

Miercuri, 28 ianuarie
19:00 7915 km (7915 km), 2008, [106’], (DVD)

Joi, 29 ianuarie
17:00 7915 km (7915 km), 2008, [106’], (DVD)
19:00 Prypiat (Prypiat), 1999, [100’], (35 mm)

Vineri, 30 ianuarie
17:00 Pâinea noastră cea de toate zilele (Our Daily Bread), 2005, [92’], (35 mm)
18:30 Atelier despre filmul documentar independent cu Nicolaus Geyrhalter şi Alexandru Solomon

Sâmbătă, 31 ianuarie
11:00 În altă parte (Elsewhere), 2001, [240’], (35 mm). Film proiectat în prezenţa regizorului.
17:00 Prypiat (Prypiat), 1999, [100’], (35 mm)

Duminică, 1 februarie
14:00 Anul de după Dayton (The Year After Dayton), 1997, [204’], (35 mm)
19:30 Adus de ape (Washed Ashore), 1994, [86’], (DVD)

Filmele au subtitrare in limba engleză şi sunt proiectate în majoritate de pe pelicula de 35 mm.
Preţ bilet acces muzeu: 6 RON.

Parteneri: Forumul Cultural Austriac
Parneteri media : 24-Fun, Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Smart FM, Observator cultural, Port.ro, Hot News

Retrospectiva Nikolaus Geyrhalter - sinopsisuri

Adus de ape

(Washed Ashore)- 1994, b&w, 86 min.



Sinopsis: Un documentar despre lumea Dunării, determinată în principal de doi factori: fluviul şi obiceiurile de multe ori „exotice” ale oamenilor care trăiesc în aceste locuri. Aici întâlnim pescari şi paznici de cimitire, călugări budişti, persoane care se ocupă de micile grădini de pe insulele Dunării, armatori eşuaţi, cerşetori şi soldaţi. Toţi au un lucru în comun: fluviul care-i uneşte.
Imagini lente istorisesc întâmplări despre nenumăratele cadavre aduse de apă şi înmormântate în „Cimitirul necunoscuţilor” din Alberna. Printre personajele care trăiesc pe malul Dunării se află şi un armator român care povesteşte cu regret, cum din cauza blocajului de pe Dunăre din fosta Iugoslavie, nu se poate întoarce în România.

Anul de după Dayton (The Year After Dayton) - Austria, 1997, 204 min.


Sinopsis: Anul după Dayton ilustrează primul an de pace în Bosnia. Pe fondul unui război care-şi face încă simţită prezenţa, oamenii locuiesc laolaltă, dar de multe ori această convieţuire este aproape imposibilă. Filmul ilustrează nu doar această problemă, ci vorbeşte şi despre transformările teritoriale de după război.

Rajko, mecanicul sârb, trebuie să-şi părăsească a doua oară casa în care trăieşte deoarece regiunea în care s-a refugiat în timpul războiului este retrocedată federaţiei musulmano-croate (conform acordului de la Dayton). Nermin, actorul care şi-a pierdut ambele picioare în război, vaprimi poate un rol, iar Halid, păstorul de oi dintr-un mic sat din apropierea localitaţii Novi Travnik (din partea musulmană a ţării), vrea să-şi revadă prietenul din Mostarul croat (din vest) şi pleacă pe un drum nelipsit de pericole.



Pripyat - Austria, 1999, b&w, 100 min.

Oraşul Pripyat se află la cinci km de centrala atomică Cernobîl. Până în 1986, aici trăiau 50.000 de oameni. Astăzi Pripyat este un oraş fantomă, păzit cu străşnicie de poliţie, fiind un oraş contaminat în cel mai înalt grad. Satele au fost în cea mai mare parte evacuate. Cine doreşte să vină aici are nevoie de aprobări speciale, iar cine vrea să-l părăsească trebuie să se supună unui test dozimetric. Zona este înconjurată cu sârmă ghimpată pe 30 de km, chiar dacă aria contaminării solului se întinde mult mai departe. Circa 15.000 de oameni trăiesc sau lucrează aici. O mare parte din sate sunt locuite de proprietari emigranţi, reîntorşi ilegal şi toleraţi, sau de către oameni care s-au refugiat în casele de aici datorită zonei nesupravegheate.

Pripyat este şi numele fluviului care curge pe lângă centrala atomică în Dnjepr şi care alimentează populaţia cu peşte chiar şi în ziua de azi.

Pripyat este istoria unei supravieţuiri într-un univers improvizat, în care ar trebui să mănânci şi să bei cu o oarecare reticenţă, să respiri cu măsură, să trăieşti mereu cu teama de a nu fi contaminat.

În altă parte (Elsewhere) – Austria, 2001, 240 min.


12 luni, 12 imagini a câte 20 de minute, 12 momente ce surprind oameni din culturi diferite, care vorbesc limbi diferite.

Nikolaus Geyrhalter împreună cu echipa sa au călătorit în fiecare lună a anului 2000 în alt loc pentru a se întâlni cu oameni care trăiesc într-o lume marcată de condiţii climatice extreme: căldura sufocantă a deşertului australian, zăpada siberiană, jungla africană, gheaţa din Groenlanda, marea şi muntele.



Pâinea noastră cea de toate zilele (Our daily bread) – Austria, 2005, 92 min.



Bine aţi venit în lumea producţiei alimentare la scară industrială şi a agriculturii high tech!
În ritmul benzilor rulante şi al utilajelor uriaşe, filmul prezintă monotonia producţiei de alimente industrializate, unde diferenţa dintre un măr şi o vacă este o chestiune de echipament şi unde oamenii lucrează doar dacă nu există o maşină suficient de eficientă care l-ar putea înlocui.

Pâinea noastră cea de toate zilele este un tablou gastronomic pe ecran panoramic, la care toţi participăm, dar pe care nu întotdeauna îl digerăm uşor. O experienţă cinematografică pură, cu o uimitoare precizie a detaliului, ce lasă publicului loc pentru reflecţii personale.



7915 km – Austria, 2008, 106 min.



În 2007, camera de filmat a regizorului Nikolaus Geyrhalter a urmărit pas cu pas oamenii întâlniţi în partea africană de-a lungul cursei Paris-Dakar.

Titlul filmului, 7915 KM, reprezintă distanţa totală parcursă de participanţii la raliu. Filmul abordează o distanţă fizică, dar şi una simbolică, provenind din prejudecăţile de rasă, cultură, situaţie economică şi politică. Filmul transgresează aceste limite şi surprinde apropierea dintre două lumi: cea europeană (a organizatorilor cursei şi a participanţilor) şi lumea africană reprezentată de diferitele persoane întâlnite pe marginea drumului, în timpul cursei. O apropiere născută din povestirile despre viaţa cotidiană, despre muncă, griji şi speranţe. Nu este trecută cu vederea realitatea unor regiuni africane precum Marocul, Sahara, Mauritania, Mali şi Senegal, conturându-se în acelaşi timp şi un crochiu al problemelor cu care se confruntă această societate.

Proiectie speciala la Cinematograful Regizorului Roman

Sambata, 19 octombrie, orele 19:00, are loc o noua proiectie a celor 3 scurtmetraje romanesti: Megatron, in regia lui Marian Crisan, Joi in regia lui Hadrian Marcu si Bricostory in regia Andreei Paduraru.

Megatron (2008, 15 min.)
Palme D'or pentru scurtmetraj, Cannes 2008
Regia: Marian Crişan,
Cu: Gabriela Crişu, Maxim Adrian Strinu
Sinopsis: Este ziua de naştere a lui Maxim care împlineşte 8 ani. Împreună cu mama lui, cei doi locuiesc într-un sat aflat destul de departe de oraş. De ziua lui, mama îl duce la McDonald's.

vezi trailer:

Joi (2007, 30 min.)
Regia: Hadrian Marcu
Sinopsis: Ea e o muncitoare oarecare dintr-o fabrică de prosoape. La sfârşitul unei zile de lucru, acceptă invitaţia unui coleg de a o conduce acasă. Când ajung la destinaţie, el intră în casă şi fac sex. În ciuda acestui lucru, între ei nu se creează nicio conexiune şi nimic serios nu pare să iasă din întâlnirea lor. Astfel că fiecare petrece noaptea separat. Încă o zi de joi care ar fi putut fi diferită, dar nu a fost.

Bricostory (2007, 21 min.)
Regia: Andreea Păduraru
Sinopsis: Ana si Paul se intalnesc intr-un magazin de obiecte pentru casa si gradina. Au de cumparat materiale pentru renovarea unui apartament. Ramasa singura pentru un moment, Ana il intalneste pe Robert, vanzator in magazin, care se ofera s-o ajute. Ana se grabeste, Paul vorbeste la mobil, iar Robert profita de situatie si ii insoteste la cumparaturi.













Toate cele trei filme sunt produse de Mandragora.

Accesul este gratuit.

10 octombrie - proiectie speciala la Cinematograful Regizorului Roman

Vineri, 10 octombrie, orele 19:00, are loc proiectia a trei scurtmetraje romanesti: Megatron, in regia lui Marian Crisan, Joi in regia lui Hadrian Marcu si Bricostory in regia Andreei Paduraru.

Megatron (2008, 15 min.)
Palme D'or pentru scurtmetraj, Cannes 2008
Regia: Marian Crişan,
Cu: Gabriela Crişu, Maxim Adrian Strinu
Sinopsis: Este ziua de naştere a lui Maxim care împlineşte 8 ani. Împreună cu mama lui, cei doi locuiesc într-un sat aflat destul de departe de oraş. De ziua lui, mama îl duce la McDonald's.

vezi trailer:

Joi (2007, 30 min.)
Regia: Hadrian Marcu
Sinopsis: Ea e o muncitoare oarecare dintr-o fabrică de prosoape. La sfârşitul unei zile de lucru, acceptă invitaţia unui coleg de a o conduce acasă. Când ajung la destinaţie, el intră în casă şi fac sex. În ciuda acestui lucru, între ei nu se creează nicio conexiune şi nimic serios nu pare să iasă din întâlnirea lor. Astfel că fiecare petrece noaptea separat. Încă o zi de joi care ar fi putut fi diferită, dar nu a fost.

Bricostory (2007, 21 min.)
Regia: Andreea Păduraru
Sinopsis: Ana si Paul se intalnesc intr-un magazin de obiecte pentru casa si gradina. Au de cumparat materiale pentru renovarea unui apartament. Ramasa singura pentru un moment, Ana il intalneste pe Robert, vanzator in magazin, care se ofera s-o ajute. Ana se grabeste, Paul vorbeste la mobil, iar Robert profita de situatie si ii insoteste la cumparaturi.













Toate cele trei filme sunt produse de Mandragora.

Megatron, Joi & Bricostory - scurta prezentare

Megatron a fost distins anul acesta cu Palme D'or pentru cel mai bun scurtmetraj in cadrul Festivalului de Film de la Cannes. Dupa Amatorul si Portret de familie, Marian Crisan ne prezinta in Megatron povestea aniversarii unui baiat de 8 ani (Maxim Adrian Strinu) ce-si doreste de ziua lui o jucarie de la McDonald's. Aceasta jucarie nu e decat un pretext pentru a-si reintalni tatal. Drumul de la sat la oras, impreuna cu mama sa, e emotionant atat prin nerabdarea fireasca si sincera a acestuia (vezi cadrul superb cu pedalatul grabit al bicicletelor pe pod) cat si prin abdicarea dureroasa a mamei (Gabriela Crisu) in fata dorintei fiului.

Joi, realizat de Hadrian Marcu, e cronica unei zile monotone din viata unei muncitoare (Mihaela Pintileasa) la o fabrica de prosoape. E un film impecabil despre tistete, singuratate si cum totul devine in jurul nostru mecanic. Ceea ce ar trebui sa reprezinte o evadare din cotidian (o partida de sex) se dovedeste a fi un accesoriu spectaculos, dar ineficient. Un film despre rutina, fizica si pshica.

Bricostory e scurtmetrajul celei mai bune realizatoare de videoclipuri muzicale din Romania, Andreea Paduraru. Actiunea se petrece intr-un supermarket lipsit de viata. Totul pare artificial, atat raioanele de produse, cat si relatia afectiva a unui cuplu (Ana si Paul) ce doreste sa-si renoveze casa. Situatia devine usor absurda cand unul dintre angajatii magazinului(Tudor Aaron Istodor) flirteaza cu Ana (Klara Tompa). Ludicul devine stanjenitor, dar nu e un scop in sine, cat mai degraba un instrument pentru a prezenta falsitatea.