Adus de ape
Sinopsis: Un documentar despre lumea Dunării, determinată în principal de doi factori: fluviul şi obiceiurile de multe ori „exotice” ale oamenilor care trăiesc în aceste locuri. Aici întâlnim pescari şi paznici de cimitire, călugări budişti, persoane care se ocupă de micile grădini de pe insulele Dunării, armatori eşuaţi, cerşetori şi soldaţi. Toţi au un lucru în comun: fluviul care-i uneşte.
Imagini lente istorisesc întâmplări despre nenumăratele cadavre aduse de apă şi înmormântate în „Cimitirul necunoscuţilor” din Alberna. Printre personajele care trăiesc pe malul Dunării se află şi un armator român care povesteşte cu regret, cum din cauza blocajului de pe Dunăre din fosta Iugoslavie, nu se poate întoarce în România.
Anul de după Dayton (The Year After Dayton) - Austria, 1997, 204 min.
Sinopsis: Anul după Dayton ilustrează primul an de pace în Bosnia. Pe fondul unui război care-şi face încă simţită prezenţa, oamenii locuiesc laolaltă, dar de multe ori această convieţuire este aproape imposibilă. Filmul ilustrează nu doar această problemă, ci vorbeşte şi despre transformările teritoriale de după război.
Rajko, mecanicul sârb, trebuie să-şi părăsească a doua oară casa în care trăieşte deoarece regiunea în care s-a refugiat în timpul războiului este retrocedată federaţiei musulmano-croate (conform acordului de la Dayton). Nermin, actorul care şi-a pierdut ambele picioare în război, vaprimi poate un rol, iar Halid, păstorul de oi dintr-un mic sat din apropierea localitaţii Novi Travnik (din partea musulmană a ţării), vrea să-şi revadă prietenul din Mostarul croat (din vest) şi pleacă pe un drum nelipsit de pericole.
Pripyat - Austria, 1999, b&w, 100 min.
Oraşul Pripyat se află la cinci km de centrala atomică Cernobîl. Până în 1986, aici trăiau 50.000 de oameni. Astăzi Pripyat este un oraş fantomă, păzit cu străşnicie de poliţie, fiind un oraş contaminat în cel mai înalt grad. Satele au fost în cea mai mare parte evacuate. Cine doreşte să vină aici are nevoie de aprobări speciale, iar cine vrea să-l părăsească trebuie să se supună unui test dozimetric. Zona este înconjurată cu sârmă ghimpată pe 30 de km, chiar dacă aria contaminării solului se întinde mult mai departe. Circa 15.000 de oameni trăiesc sau lucrează aici. O mare parte din sate sunt locuite de proprietari emigranţi, reîntorşi ilegal şi toleraţi, sau de către oameni care s-au refugiat în casele de aici datorită zonei nesupravegheate.
Pripyat este şi numele fluviului care curge pe lângă centrala atomică în Dnjepr şi care alimentează populaţia cu peşte chiar şi în ziua de azi.
Pripyat este istoria unei supravieţuiri într-un univers improvizat, în care ar trebui să mănânci şi să bei cu o oarecare reticenţă, să respiri cu măsură, să trăieşti mereu cu teama de a nu fi contaminat.
În altă parte (Elsewhere) – Austria, 2001, 240 min.
12 luni, 12 imagini a câte 20 de minute, 12 momente ce surprind oameni din culturi diferite, care vorbesc limbi diferite.
Nikolaus Geyrhalter împreună cu echipa sa au călătorit în fiecare lună a anului 2000 în alt loc pentru a se întâlni cu oameni care trăiesc într-o lume marcată de condiţii climatice extreme: căldura sufocantă a deşertului australian, zăpada siberiană, jungla africană, gheaţa din Groenlanda, marea şi muntele.
Pâinea noastră cea de toate zilele (Our daily bread) – Austria, 2005, 92 min.
Bine aţi venit în lumea producţiei alimentare la scară industrială şi a agriculturii high tech!
În ritmul benzilor rulante şi al utilajelor uriaşe, filmul prezintă monotonia producţiei de alimente industrializate, unde diferenţa dintre un măr şi o vacă este o chestiune de echipament şi unde oamenii lucrează doar dacă nu există o maşină suficient de eficientă care l-ar putea înlocui.
Pâinea noastră cea de toate zilele este un tablou gastronomic pe ecran panoramic, la care toţi participăm, dar pe care nu întotdeauna îl digerăm uşor. O experienţă cinematografică pură, cu o uimitoare precizie a detaliului, ce lasă publicului loc pentru reflecţii personale.
7915 km – Austria, 2008, 106 min.
În 2007, camera de filmat a regizorului Nikolaus Geyrhalter a urmărit pas cu pas oamenii întâlniţi în partea africană de-a lungul cursei Paris-Dakar.
Titlul filmului, 7915 KM, reprezintă distanţa totală parcursă de participanţii la raliu. Filmul abordează o distanţă fizică, dar şi una simbolică, provenind din prejudecăţile de rasă, cultură, situaţie economică şi politică. Filmul transgresează aceste limite şi surprinde apropierea dintre două lumi: cea europeană (a organizatorilor cursei şi a participanţilor) şi lumea africană reprezentată de diferitele persoane întâlnite pe marginea drumului, în timpul cursei. O apropiere născută din povestirile despre viaţa cotidiană, despre muncă, griji şi speranţe. Nu este trecută cu vederea realitatea unor regiuni africane precum Marocul, Sahara, Mauritania, Mali şi Senegal, conturându-se în acelaşi timp şi un crochiu al problemelor cu care se confruntă această societate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu